Arhiva Ultra

Un grup de prieteni format la inceputul anilor 98-99 de liceul in care invatam si consolidat de cartierul in care copilaream. Ne uneau meciurile echipei noastre si pasiunea pentru spectacolul din tribune. Acestia eram noi pana in vara anului 2001 cand din dorinta de a ne implica mai mult in viata peluzei nord au aparut idei privind organizarea activitatii noastre.

2001 (Inceputuri): A venit luna iunie si o intalnire banala, ca multe altele, in care hotaram sa formam un nume ce in anii urmatori sa se identifice cu fenomenul ultras dinamovist. Entuziasti, cautam sa adoptam denumiri ale marilor grupari ultras existente in strainatate. Renuntam insa si alegeam TIFOSI ULTRA’, un nume care exprima perfect ceea ce eram.

De ce Tifosi? – pentru ca asta eram noi, suporteri, suporterii unui nume, suporterii unor culori, a unei cauze, a unui ideal.

De ce Ultra’? – pentru ca acesta era modul de viata care ne placea si pe care vroiam sa-l urmam, acesta era modul de viata in care care credeam, care ne caracterizeaza cu adevarat si modul in care intelegeam ca trebuie sa ne sustinem culorile.

Intalnirile noastre amicale de acum le denumeam sedinte. Fiecare se simtea obligat sa vina cu idei privind forma steagurilor care urmau sa ne reprezinte. Pierdeam nopti vizitand site-urile din afara si savuram inebuniti fiecare revista supertifo care ne pica in maini. Nu ne feream sa copiam stilurile pe care le adoram insa eram constienti ca aceasta practica cu timpul trebuia eliminata (lucru pe care l-am si aplicat). Ne-au placut foarte mult caracterele celor de la Ingrifati – Perugia pe care le-am ajustat putin si in final adoptat. Astfel aparea primul nostru steag. Alaturi de el, 2 steaguri de fluturat si cateva steaguri pe 2 bete. Eram niste pusti, nu trecuti de 18 ani, dornici sa semanam cu grupurile peluzelor din vest dar nu numai. Un exemplu de urmat il aveam langa noi. Erau baietii de la NG pentru care Dinamo insemnata adevarata pasiune si carora le purtam un respect deosebit. Am facut la fel ca ei. Am cautat sa ne sustinem intotdeauna mai intai culorile fara sa transformam un meci de fotbal in acte de vandalism sau in betii. Asa ni se parea normal si asa a aparut si deviza noastra – “Intotdeauna pentru culorile noastre”. A venit si primul meci acasa, cu Dinamo Tirana, unul mult asteptat in care apaream sub numele nostru. Eram priviti ciudat, iar steagul de gard ne-a fost acoperit de cel al grupului Mad Men. Nu eram lasati sa ne fluturam steagurile pentru ca cei mai vechi nu puteau sa vada meciul. Nu intelegeam si le-am fluturat in continuare cu pretul a catorva palme si amenintari. Altii ne-au sarit in aparare, erau inceputurile. A urmat prima deplasare,  la Ploiesti, pe stadionul Astrei. Este perioada care ne-a ramas in suflet si ne va ramane toata viata. Asa a aparut Tifosi Ultra’.

2002 (Entuziasm): Era un an in care incercam sa realizam cat mai multe. Mai intai am format pagina web a grupului prin care doream sa ne sustinem si sa ne promovam ideile si imaginea. A urmat un nou steag de gard, inlocuindu-l pe cel vechi. Cautam sa venim cu ceva nou, cu un steag care sa acopere in totalitate inaltimea gardului anticipand un impact vizual mai bun. Astfel, din cauza dimensiunilor mari renuntam la Ultra’ si adaugam in schimb anul de infiintare. Mai departe visam la fulare, fularele noastre, pe care sa nu le vedem niciodata la gatul altcuiva. Era greu, piata in acea vreme fiind lipsita de oferte. Peste tot ni se solicitau comenzi de 50-100 bucati ceea ce nu ne puteam permite. Am gasit o solutie incredibila. Matusa unei cunostinte a acceptat, contra cost, sa ne croseteze fiecare fular in parte. Erau putin mai groase decat celelalte fulare insa eram primul grup care avea fulare proprii si mai mult lucrate manual. Era o mandrie imensa. In acelasi an desemnam si simbolul grupului pe care il numeam mai departe “baietelul ultra’”. Desenul a fost vizualizat pe un steag de doua bete din peluza laziala, considerandu-l foarte reprezentativ pentru noi. Practic asta eram si noi, cativa baietei ce traiau in spiritul ultras.

2003 (Maturitate): Anul in care intelegeam ca puteam avea realizari deosebite fara sa fie necesar sa ne inspiram din alte parti. Ne doream un steag de deplasare. Din nou sedinte, discutii, contraziceri, poate si certuri marunte. Insa acesta era farmecul. Numai asa puteau aparea lucruri de calitate. Steagul de deplasare continea in final caractere noi si un element deosebit. Baietelul era asazat in locul literei “O”. Ni se parea ca este cel mai reusit steag al momentului, doar era conceptia noastra. Atentia s-a indreptat usor spre detalii. Noile steaguri pe doua bete le realizam cu mai multa atentie. Incercam sa contina cat mai putine erori si sa fie cat mai complexe. A urmat primul mesaj (10 MAI 1997 – O ZI ISTORICA). O idee spontana, eram lipsiti de fonduri dar nu doream sa ratam momentul. Mai aveam 10 metri de material si astfel primul nostru mesaj nu a fost unul spectaculos. Organizarea s-a imbunatatit, iar pentru urmatoarele mesaje aveam o parte din bani stransi cu ceva timp inaintea meciurilor. Urmatoarele mesaje contineau caractere patratoase, mari, cu contur si purtau baietelul la final, drept semnatura. Petreceam foarte mult timp concepandu-le dar aveau un impact vizual extrem de bun. Unii radeau de noi spunand ca de fiecare data pictam cate un steag de gard, insa astfel pastram stilul Tifosi. Pentru noi conta.

2004 (Neintelegeri): Acest an aducea cu siguranta cea mai grea perioada a grupului. Criza se concretiza, timp de 7 luni, prin prezenta noastra in peluza fara insemnele grupului. La baza stateau neintelegerile, orgoliile prostesti care ne dezbinau din interior. In deplasari, in locul steagului afisam ORIUNDE PT. DOUA CULORI, un steag pe doua bete care dovedea ca suntem prezenti. Acest mesaj inlocuia oarecum deviza noastra initiala. Sufeream cu totii din cauza certurilor si eram constienti de acest lucru. Ne-am revenit insa si am realizat ca numai impreuna putem trece peste. Nu puteam sa nu continuam, nu puteam sa dam satisfactii in continuare altora. Trebuia sa revenim pe drumul nostru, trebuia sa avem continuitate lucru pe care l-am facut.

2005 (Renastere): Entuziasmul revine, alaturi de el si steagul de gard. Cream o broderie si o noua serie de fulare. De aceasta data piata se dezvoltase, iar ofertele erau multiple. Puteam sa realizam materiale mai usor. Vrem mai mult si urmatoarea tinta devine hanoracul de grup. Il realizam cat mai simplu. Aduceam broderia in piept iar pe spate foloseam pentru prima data prescurtarea TFS. Exista si un dezavantaj mare. Eram identificati foarte usor de jandarmerie. Mai departe apar 8 noi steaguri pe doua bete si capturam 2 steaguri: GIULESTINA (rapid) si FAQ (petrolul). Noi membrii aderau la Tifosi printre care si membrii grupului Regime. Era ceea ce ne doream. Ne dezvoltam frumos si rapid, mereu cu ambitii marete.

2006 (Consolidare): Un an ce aducea o consolidare a grupului si aceeasi continuitate cu care obisnuiam. Ne implicam din ce in ce mai mult in organizarea peluzei. Eram prezenti la toate coregrafiile, propuneam idei, lansam cantece, cream mesaje, participam la toate actiunile. Confectionam un nou steag de fluturat, de o foarte mare complexitate. Baietelul era cusut in totalitate, bucata cu bucata, necesitand 7 ore de indemanare si rabdare. Orizonturile noastre se largeau. Purtam blugi, geci de blugi sau sepci cu insemnele grupului. Cautam sa ne imbracam sau sa ne achizitionam accesorii de la magazine ce ne purtau numele (tiffosi denim, tifosi optics). Ne inmatriculam masinile cu prescurtarea grupului. Petreceam vacantele si sarbatorile impreuna. Devenisem o familie.

2007 (Ruptura): A inceput frumos, in aceeasi linie cu anul precedent. Creeam o serie de fulare usor diferite de ale noastre numai pentru ca restul suporterilor sa aiba acces la ele. Nu cautam profit, pretul de vanzare fiind acelasi cu cel de productie. Realizam tricourile de grup. Baietelul pe spate, aplicat pe o pata alba, in fata Tifosi Ultra’ 2001 si pe maneca initialele fiecarui membru. Erau deosebite, ne mandream cu ele. Urmeaza bascutele si insignele TFS. Lucrurile mergeau perfect insa incep rapid sa se schimbe. Apar conflicte in peluza ce ne aduc dezamagire si indignare. Hotaram sa ne desprindem de actiunile peluzei si sa nu mai participam la nici-o activitate a acesteia. Incepeam sa realizam deplasari pe cont propriu si astfel sa ne finantam in totalitate. Raceala continua pana la finalul sezonului 06/07 cand se organizeaza si primul turneu de fotbal PCH. Am luat aceasta actiune sub forma unui teambuilding, crezand ca va aduce beneficii pt unitatea peluzei si am acceptat propunerea. La suprafata lucrurile se indreptau, insa din pacate nu pentru mult timp. Urmeaza o serie de decizii gresite care  ne marcau:

Cerem conducerii sa piarda partida cu CFR pentru a nu ajuta marea rivala insa clubul ne refuza si accepta banii patronului stelei. Nici dupa ce am avut confirmarea primirii banilor nu a existat o atitudine a peluzei. Suporterul dinamovist este grav jignit de catre antrenorul echipei dupa incidentele de la Buzau, iar atitudinea noastra, a peluzei, lipseste din nou. Am incercat sa-l contestam noi, ca grup, insa am fost opriti. Dupa un an intreg in care nu aprinsesem torte pentru a nu aduce prejudicii echipei, timp in care imaginea peluzei era prejudiciata constant iar echipa nu dadea 2 bani pe proprii suporteri, nici macar mult asteptata deplasare de la Roma nu schimba situatia. PCH este calcata in picioare prin afirmatiile unei mizerii de actionar, iar atitudinea noastra din nou lipseste. Urmeaza o sedinta cu o parte din jucatori si un reprezentant al conducerii in care suntem mintiti cu nesimtire, ca de fiecare data. Aducem in continuare acuze, iar cei care nu accepta situatia sunt invitati afara de catre presedintele clubului. Parasim sedinta timp in care ni se alatura cateva grupuri si peluza sud. Cei ramasi cad la pace, dureros. La meciul urmator suntem amenintati si constransi sa nu afisam doua mesaje. Peluza incepea indirect sa nu mai fie condusa numai de cele 3 persoane recunoscute ci si de anonimi lipsiti de un trecut dinamovist. Ultima hotarare a peluzei la care participam este aceea de a nu se mai incurajam echipa, de a se contesta conducerea si de nu se mai afisa steagurile. Dupa doua sau trei etape ramaneam singuri. Steagurile erau din nou pe gard, se incuraja echipa, iar de conducere se uitase aproape in totalitate.

Toate aceste lucruri duceau la o ruptura totala. Cu greu regaseam motive sa continuam ceea ce incepusem in urma cu mai bine de 6 ani. Idealurile disparusera. Steagurile noastre lipseau din nou si noi odata cu ele. In deplasari eram din ce in ce mai putini, in unele poate deloc. Ni se spunea ca suferim si era adevarat. Sufeream, dar in alt sens al cuvantului, cel adevarat, si sufeream pentru PELUZA NOASTRA, nu pentru noi insine.

2008 (PCH … nu grup, nu tfs, nu interese personale!): Surprinzator pentru noi si nu numai, anul 2008 incepe cu renuntarea lui Elias si Tararache la conducerea peluzei. Desi nu vedeam aceasta decizie ca fiind benefica, momentul ales fiind unul extrem de greu pentru peluza, avand in vedere evenimentele din anul precedent, am simtit sa nu comentam si am luat vestea pur si simplu ca atare. Participam doar din „obligatie” la prima sedinta a peluzei din acest an, ocazie prin care eram informati oficial de faptul ca se va produce o schimbare. Se emit doua posibilitati de continuare: alegerea unui nou lider sau crearea unui nucleu format din cate un membru al fiecarui grup, care sa conduca peluza mai departe. Toate grupurile hotarasc ca este extrem de important pentru peluza ca aceasta sa fie condusa de un singur om, ajutat mai departe de restul grupurilor. In unanimitate se stabileste ca noul lider PCH sa fie Barba. Grupul nostru propune ca peluza sa rupa orice relatie cu conducerea clubului, sa renune la spatiile publicitare si la sponsorizari si deasemenea sa renunte la vanzarea de Pepsi. Erau singurele lucruri care ne puteau motiva sa ne implicam in organizarea peluzei. Aceste cerinte au adus discutii interminabile, ajungandu-se din nou la o stare de conflict, la vorbe fara sens si cuvinte jignitoare adresate noua. Intr-un final, toate cele 9 grupuri au votat sa se renunte la spatiile publicitare si la sponsorizarile conducerii, dar sa se continue cu vanzarea Pepsi (mai putin Tifosi), justificare fiind ca este singura posibilitate de a finanta o parte din activitatile peluzei. In acel moment grupul nostru a anuntat ca nu se va implica deloc in gestionarea „Pepsi”, ca nu vom efectua deplasari organizate si achitate cu acele venituri si ca nu vom participa la nici-o activitate legata de bani.

Inca de la inceputul returului am realizat ca nu suntem uniti si ca exista nenumarate incercari, din partea celor care au plecat in iarna, de a impiedica bunul mers al peluzei, incepand prin organizarea in paralel a deplasarilor in tara. In tot acest timp relatiile intre grupuri deveneau din ce in ce mai reci, punctul culminand desfasurandu-se la petrecerea de 10 Mai, prin generarea intentionata a unui conflict. Din acel moment peluza s-a rupt in doua. NG refuza sa mai participe la orice actiune a peluzei atragand de partea sa si manipuland alte grupuri, contrar intereselor peluzei. Vrem sa punctam faptul ca actualul NG nu mai este deloc grupul pe care il idolatrizam in 2001, toti membrii pe care ii admiram la acea vreme alegand sa se dezica de cei care au patat acest mare nume.

Deloc surprinzator, Elias incepe usor usor sa participe la sedinte, pentru ca in scurt timp sa afirme ca doreste sa revina la conducerea peluzei. Grupul nostru nu exclude sustinerea acestei idei, insa solicitam ca eventuala revenire sa nu-l includa si pe Tararache. Cum refuzul acestei solicitari nu a intarziat sa apara, mai mult sau mai putin direct, am realizat ca interesul peluzei nu primeaza. Barba accepta noi alegeri numai in ideea de a readuce stabilitatea si unitatea in peluza. Urmeaza o „campanie” absolut dezgustatoare pentru noi ce include telefoane prin care se incearca influentarea votului, ajungandu-se inclusiv la sume de bani promise.

A doua editie a cupei peluzei CH la fotbal vine intr-un moment tensionat insa cu toate acestea este un succes, grupul castigator fiind in acest an Dogs of War. Dupa finala competitiei au loc noile alegeri. Ambii lideri promit ca indiferent de vot se vor supune acestuia, iar situatia peluzei se va normaliza. Barba este reales, grupul nostru oferindu-i sprijinul. De ce am votat astfel? Pentru ca nu este corect sa parasesti o peluza la greu si ulterior sa ai pretentii de conducator; Pentru ca relatia conducere-club devenise una in limite normale; Pentru ca cei din conducere nu mai finantau peluza; Pentru ca ne-au deranjat telefoanele zilnice prin care incercau sa ne manipuleze; Pentru ca unii membrii ai peluzei aduceau bani de acasa pentru a se organiza deplasari; Pentru ca avem coloana vertebrala si am ales dreptatea in locul bunelor relatii pe care le aveam cu o parte din grupurile aflate de cealalta baricada.

Urmeaza pauza competitionala, timp in care TFS implineste 7 ani de existenta. Sarbatorim aceasta aniversare la inaltime, intr-un frumos week-end la munte si o excursie la Cruce. Deasemenea ne facem simtita prezenta si la Euro 2008, in Elvetia, unde am sustinut echipa nationala si unde am petrecut 2 saptamani minunate.

Inceputul sezonului 2008-2009 readuce starea de tensiune, promisiunea dinaintea votului fiind pur si simplu falsa. Apar cardurile de deplasare. Grupul nostru hotaraste sa achite aceste carduri tocmai pentru a ajuta peluza. NG refuza sa afiseze logo-ul pe fata cardului, pentru ca la scurt timp Panzer sa refuze achizitionarea acestora, motivand decizia prin dorinta de a deveni independenti.

De neuitat prima deplasare, la Targu Jiu, unde una din masinile personale cu care ne deplasam se defecteaza prin satele oltenesti, fiind obligati sa o abandonam. Desi preocupati de cele intamplate, situatia devine foarte distractiva in momentul in care ajungem in “carciuma” satului, dotata cu clasica masa de biliard.

Urmeaza deplasarea la Nijmegen, unde ni se confirma inca o data ca alegerea noastra din primavara a fost corecta. Elias/Tararache organizeaza deplasarea cu avionul, banii ceruti suporterilor reprezentand o mica parte din costul real al transportului. Este clar ca diferenta provenea de la vechile surse, lucru pe care noi nu ni-l mai doream. Cei care se doreau a fi independenti, brusc nu mai erau indepedenti. Grupul nostru hotaraste sa plateasca deplasarea cu autocarul inchiriat de PCH, tocmai pentru a puncta inca o data de partea cui suntem.

Dupa scurt timp apare o noapte de neuitat. Aproape de dimineata organizam impreuna cu Peluza Sud capturarea steagurilor Triada si Desant, cele mai importante grupari steliste ale peluzei nord la momentul respectiv. Razbunarea adversarilor atinge grupul Piromanii, un grup de copii nerecunoscut in peluza noastra, si un steag Brigate, neafisat vreodata pe un stadion, furat direct de la imprimerie.

Din nou, pentru deplasarea la Timisoara, Elias/Tararache rezerva un avion, desfiintand fara pic de respect onoarea suporterului dinamovist. Din nou cei care vroiau sa para independeti (aceeasi de mai sus)si nu numai, s-au prostituat. Banii pentru acest avion proveneau ca si data trecuta de la sursele vechi, aceleasi prin care unii au reusit sa-si creeze situatii financiare consistente.

Urmeaza unicul derby in care grupul nostru a incercat din toate puterile sa-si impuna punctul de vedere. Spectacolul coregrafic si pirotehnic s-a realizat din banii adusi de fiecare grup, acest lucru aducand o implinire maxima si demonstrand ca se pot realiza lucruri frumoase din pura pasiune, prin eforturi proprii, nu numai prin prostitutie si interese. Demonstram ca se poate si asta intr-un mod unic, ales si urmat pas cu pas de noi toti cei care, in toata nebunia noastra, inca mai credem si speram sincer in aceasta peluza, acest vis, acest nume care ne urmeaza pretutindeni.

Ultima deplasare, la Brasov, o putem considera ca fiind minunata. Am prins prima ninsoara din acest an, ramanand inzapeziti la Campina. Am reusit sa ne deplasam cu trenul pana la Brasov, ajungand dupa inceperea meciului. Un microbuz s-a rasturnat in sant, altii au ajuns in ultimele 5 minute, altii deloc, dar cu totii ne-am demonstrat devotamentul fata de culori, in conditiile in care un bilet de intrare costa 80 ron.

Anul se incheie cu un revolion minunat petrecut in familie…familia TFS.

Am preferat sa povestim in amanunt cele petrecute in acest an tocmai pentru a oferi claritate unui moment extrem de sensibil din viata peluzei, o peluza destramata de interese si bani, o peluza care cu greu isi va mai putea recapata unitatea existenta pana acum … sau poate niciodata. Desi am demonstrat ca se poate si altfel, cinstind onoarea unicului capitan, viitorul este negru, iar mizeria creata in jurul nostru face ca pasiunea sa dispara … usor usor.

2009 (Sfarsit): Au trecut aproape 8 ani de TIFOSI. Au trecut aproape 8 ani de ULTRA’. Au trecut aproape 8 ani in care ne-am gasit prietenii, in care  am legat cele mai frumoase relatii. Au trecut aproape 8 ani care ne-au maturizat. Au trecut aproape 8 ani in care deseori am pus mai presus de orice ale noastre doua culori si tot ceea ce era legat de ele. Au trecut aproape 8 ani in care am visat sa schimbam lumea si in care am realizat cat de pretioase sunt unele valori ca ONOAREA, DEMNITATEA, CINSTEA, MANDRIA….

Dupa aproape 8 ani am realizat ca suntem NIMENI. Dupa aproape 8 ani am realizat ca sunt prea putini ca noi si ca suntem prea mici. Dupa aproape 8 ani am realizat ca suntem slabi si neputinciosi. Dupa aproape 8 ani ne-am dat seama ca Peluza pe care noi o numim ULRAS este exact ca si conducerea unui club, exact ca si echipa pe care o sustii, exact ca si parlamentul unei tari … guvernata de bani si nu de principii, guvernata de interese individuale si nu de pasiune pura.

Nu ne-am nascut ULRAS, dar ne-am format mentalitatea in timp. In 2001 ULTRAS pentru noi insemna probabil doar un steag de gard si cateva steaguri de fluturat. Mai tarziu putin insemna probabil sa participi la toate deplasarile. Si mai tarziu sa creezi un mesaj potrivit sau o coregrafie peste cea a rivalilor. Cu cat inaintam in timp vedeam ULTRAS insemnand libertate. Libertatea de a te manifesta, libertatea de a te exprima, libertatea de a contesta, libertatea de a te opune deciziilor conducatorilor. Libertatea iti creaza puterea de a interveni asupra lucrurilor nedrepte. Nu am mai vrut sa fim acoperiti atunci cand contestam presedintele sau actionariatul. Nu am mai vrut sa fim obligati sa nu ridicam un mesaj impotriva unor jucatori care nu ne reprezentau culorile. Nu am mai vrut sa plecam cu zambete false dupa sedintele cu conducatorii clubului. Si am incercat sa schimbam. Poate singurul nostru merit real in aceasta “lume ULTRAS” a fost ca, atunci cand am avut momentul, am reusit sa schimbam ceva, chiar daca pentru o perioada scurta de timp. A fost un an in care principiile noastre au fost traite mai mult ca oricand.

A venit insa momentul in care a trebuit sa ne recunoastem invinisi. Am cedat atunci cand ne cereau sa renuntam la locul steagului un “ultras” care a furat din apartamentul colegului de grup, alt “ultras” care si-a construit casa din banii actionarilor, alt “ultras’ care ne turna la jandarmerie, alt “ultras” care a fugit cu banii altor doi colegi acum cativa ani, alt “ultras” care nu reuseste sa scoate doua cuvinte, alt “ultras” care nu a muncit toata viata lui dar traieste de pe urma peluzei foarte bine, alt “ultras” care a trecut pe la 4 grupuri fara pic de rusine, alt “ultras” care a santajat un actionar cu poze defaimatoare, “ultrasi” care au facut turul stadionului fara pic de demnitate….etc. Am preferat sa distrugem tot ce am realizat in fata acestor oameni decat sa le mai stam alaturi. Si dezamagirile nu se aflau numai de o parte a baricadei, se aflau si de partea noastra, inclusiv noi purtand o dezamagire.

Tifosi Ultra’ a fost un grup care a dorit sa sfarseasca acolo unde s-a nascut, in peluza Catalin Hildan. Tifosi Ultra’ a fost un grup care niciodata nu si-a desenat o bucata de material din banii clubului. Tifosi Ultra’ a fost un grup mic dar cu principii, principii care l-au ridicat intr-o lume in care acestea lipsesc cu desavarsire. Tifosi Ultra’ a fost un grup care a cinstit numele UNICULUI CAPITAN.

Tifosi Ultra’ va trai intotdeauna in noi, cei care am reprezentat acest grup, pentru ca in fiecare dintre noi se regaseste …….. o TINERETE FARA SFARSIT.

sursa: TifosiUltra.ro